O mică analiză

Astăzi s-a încheiat Congresul Extraordinar al PNL, congres care i-a acordat lui Crin Antonescu un vot de încredere şi implicit o responsabilizare suplimentară în atingerea obiectivelor propuse pentru 2012-2014. Felicit pe această cale noua conducere liberală şi am speranţa că vom reuşi împreună.

Am constatat câteva diferenţe între congresele PNL şi PSD:

• Candidaţii la funcţia de preşedinte: la PNL au fost 2, Antonescu şi Orban, în timp ce la PSD au fost 9. Interpretarea mea este că, liberalii ştiu ce presupune această funcţie şi au scos în faţă persoane responsabile, care au fost capabile să îşi asume un proiect politic de anvergură, spre deosebire de social democraţi, care au scos şi candidaţi responsabili dar şi candidaţi doar pentru a rupe din voturile uneia din taberele importante.
• Atmosfera din sală: la PNL a fost o atmosferă relaxantă, cei 2 candidaţi mizând pe bun simţ şi fair-play, chiar dacă uneori au avut şi atacuri la limită, sala aplăudând energic discursurile ambilor. La PSD atmosfera a fost tensionată, sala huiduind multi candidaţi, fie pentru discursurile lungi, fie pentru că se aflau în altă tabară decât cea pe care o susţineau ei.
• Modalitatea de votare: PNL a mers pe varianta votului pe listă, catalogată de unii mai puţin democratică şi care poate restrânge ascensiunea cuiva nefiind pe lista câştigătorului. PSD a adoptat votul uninominal, care a dat şansa oricui să poată acceadă în structura de conducere.
• Divergenţele sau “spălatul rufelor în public”: în timp ce în PNL s-a mers pe prezentarea unui proiect de viitor, a unei strategii de acţiune şi au existat foarte puţine momente publice tensionate între lideri (excepţia Viorel Cataramă); în PSD conflictele, reproşurile, atacurile sub centură au fost din abundenţă ( conflictul Vanghelie-Pandele, monopolizând începutul congresului, Mazăre-Geoană, Mitrea-Geoană, etc.).

Acestea sunt doar câteva din diferenţele dintre cele 2 congrese. Viitorul sper să mai confirme încă una: valul plecărilor să fie doar în PSD, iar PNL-ul să strângă rândurile pentru că avem nevoie de unitate şi coeziune pentru a reprezenta o reală opţiune pentru electoratul de dreapta şi nu numai.