"Ceva ceva tot ai ! "

Urăsc spitalele, dar ieri l-am însoţit pe vărul meu, care acuza o durere acută, la urgenţe. Fiind foarte grav, mă gândesc să îl duc la U.P.U, la Spitalul Sf. Ioan. Ajungem acolo, ne trimite la Spitalul Sf. Spiridon la secţia Chirurgie. Norocul nostru a fost că aveam o maşină la dispoziţie şi astfel am economisit timp preţios. Ajungem la Sf. Spiridon, unde era garda de chirurgie. O asistentă îi face toate actele necesare şi ne spune să aşteptăm. După vreo 5 minute este strigat şi intră la consultaţie. Trebuie să precizez că erau 3 medici de gardă atunci şi spun asta pentru că pe afişierul de la informaţii este precizată prioritizarea cazurilor. Astfel, cel mai mult ar fi trebuit să aşteptăm 120 de minute, în cazul în care era un caz minor şi nu era nicio resursă disponibilă.

În fine, intră vărul meu la consultaţie, stă vreo 30-40 de minute şi îmi spune că trebuie să facă un ecograf, pentru că are apendicită, dar vor doctorii să fie siguri. În timpul acesta a dat toate probele necesare, urină, sânge, etc. Şi ne aşezăm frumos amândoi şi aşteptăm să fie chemat la ecograf. Şi stăm….şi stăm…şi stăm…şi după alte 40 de minute, hop este chemat să se ducă la altă uşă să aştepte. De parcă nu stătusem destul pe hol şi de parcă nu putea să îi zică din prima unde trebuie să aştepte, mai stăm şi la usa ecografului alte 25 de minute. Ţin să precizez, că minutele nu le pun la întâmplare, ci este cronometrat evenimentul, pentru că în timp ce el era consultat, eu mă plictiseam de moarte.

Intră la ecograf şi stupoare, doctoriţa de acolo îi invalidează diagnostigul primului doctor şi pune ea altul: “aveti un chist, nici vorbă de apendicită”.

Hopa a-2-a uşa, al doilea diagnostic. Începem să râdem de una alta, pentru că, din nou trebuia să aşteptăm. Şi stăm noi ce stăm încă vreo jumătate de oră şi în final vine primul doctor care a lansat bomba zilei, un diagnostic pe care cu greu poţi să îl emiţi după atâţia ani de studiu şi practică medicală: “domnule, nu aveţi apendicită, dar ceva ceva tot aveţi”! Incredibil, după mai bine de 2 ore şi după consultaţia a 2 doctori diferiţi, care îşi invalidează ambii diagnosticul suntem anunţaţi că “ceva ceva tot are” şi suntem rugaţi să vizităm şi secţia de chirurgie din spital pentru a treia consultaţie, dar evident după ce suntem rugaţi să mai aşteptăm puţin până vine asistentul să ne îndrume. Zis şi făcut, mai stăm 5 minute, vine asistentul, apoi îl consultă la chirurgie încă 20 de minute, după care aşteptăm 30 de minute să vină primul doctor care completează fişa şi eliberează o reţetă. Şi stupoare: este anunţat verdictul final INFECŢIE. Deci, nici apendicita, nici chist, o simplă infecţie. Am stat mai bine de 3 ore la urgenţe, timp în care am auzit de 3 variante, am stat o gramadă de aiurea, pentru că vreau din nou să precizez că erau 3 doctori de garda şi la un moment dat eram doar noi, care aşteptam şi un cuplu. Şi mai venea câte o ambulanţă din când în când. Asistentele erau foarte joviale între ele, mâncau o gramadă şi stăteau la şuete pe holuri, doctorii glumiţe cu asistentele.

Partea urâtă este că asistentele vorbesc urât cu pacienţii în funcţie de starea lor socială. Venise un tip cu o problemă şi era îmbrăcat în uniformă de la ISU, parcă. Asistentele foarte amabile, săritoare, zâmbăreţe. Nimic ieşit din comun până când o bătrânică s-a rătăcit prin Spiridon şi a nimerit la urgenţe şi a întrebat ce trebuie să facă ea cu “foaia asta”. La care fix aceeaşi asistentă amabilă şi zâmbăreaţă îi spune pe un ton ironic şi acid “mamaie, păi cu asta te duci de unde ai venit, ce cauţi tu cu ea aici?”. Bătrânica îi explică faptul că nu mai ţine minte unde i-a fost eliberată, în ce clădire şi că nu mai ştie cum să ajungă acolo. La care asistenta “nu ştiu mamaie, de unde ai primit-o acolo te duci”. Norocul ei a fost că a venit altă asistentă şi s-a uitat pe foaie, a recunoscut secţia şi a îndrumat-o pe bătrânică spre clădirea unde avea treabă. Înteleg că sistemul medical este subfinanţat, salarii proaste, aparatură învechită şi uneori lipsa aparaturii, dar bunul simţ şi amabilitatea nu ţin de aceste aspecte.

Şi în final partea amuzantă. Deasupra biroului de informaţii, lângă sala unde erau primite urgentele era amplasata o plasma imensă, marca Samsung dacă tin eu bine minte. Era dat pe Kiss Tv şi cum vă spuneam nu prea eram mulţi pacienţi pe acolo şi asistentele ascultau puţin mai tare. Cum se aglomera sau venea o urgenţă, cum una din asistente se ridica şi folosea telecomanda pentru a-l da mai incet. Doar că, românul este inventiv şi la o aşa tehnologie te aşteptai să aibe o telecomandă modernă, doar că asistenta folosea o coadă de mătură ruptă pentru a ajunge la plasma şi a schimba canalul şi volumul.

Dacă ar şti cei de la Samsung în ce mod este utilizată tehnologia lor.

“Ceva ceva tot ai” şi faza cu telecomanda au fost singurele momente memorabile din cele 3 ore şi ceva petrecute prin spital.

Când criminalii ajung părinţi spirituali!

Ieri, 02.10.2010, într-o zi ploioasă de sâmbătă neavând ce face butonez telecomanda în căutarea unei emisiuni sau program interesant la televizor. Schimbând canalele văd o ştire care efectiv m-a frapat: Congresul Naţional al TSD. Până aici nimic anormal, nimic nou, doar că detaliile m-au lăsat mască.

Congresul începe pe o melodie motivantă, un imn al noului mandat, sau poate al mandatului trecut, sau în lipsa unei identităţi solide, poate chiar imnul acestei organizaţii politice. Este o melodie a unei trupe de hip hop B.U.G Mafia, care se intituleaza “Bag ****în lume şi v-o fac cadou”. Acesta a fost primul lucru care m-a dat pe spate. În 2010, o organizaţie de tineret care se vrea ceva mai cultă şi mai emancipată decât unii dintre membrii săi celebri (a se citi “Marean” Vanghelie), promoveaza un astfel de mesaj, de limbaj total suburban. Dacă ar fi fost alegeri la TSD Sector 5 aş fi inteles. Sincer, unde nu-i, nu putem nici noi să cerem. Am fost imediat curios să văd ce alte versuri cu conţinut mai mult sau mai puţin explicit de violenta, trivialităţi şi limbaj suburban mai găsesc în această melodie care îi motivează pe tinerii social democraţi în bătălia politică. Iată doar câteva fragmente (restul aici):

“Viaţa-i un cadou frumos şi unu de căcat, // De căcat să trăieşti în România defapt”

“Ar trebui ca cineva să îi alerge // Şi să îi mângâie pe spate cu ciomege”

“Când gaborii drogaţi vând droguri la drogaţi… // America de sud suntem, toţi traficanţi”

“Doamnelor şi domnilor, vă doresc // Să muriţi cu toţii-n chinuri, că aşa ar fi firesc”

Acestea sunt doar o parte din versurile reprezentative ale imnului Tineretului Social-Democrat. Acum încep să înţeleg de ce Ion Iliescu a chemat minerii să mângâie bucureştenii cu ciomege, de ce Radu Mazăre şi-a tras proprietăţi în America de Sud şi multe altele. Probabil aceste versuri, unele cu conţinut violent, altele triviale, dar cu siguranţă care nu ar putea caracteriza nişte tineri emancipaţi, nişte tineri cu studii, cu o cultură( aici e mai mult subcultură) puternică, i-au motivat pe social democraţi în toţi aceşti ani post-revoluţionari.

Lăsând acest aspect motivaţional al tineretului social comunist, pardon, democrat, urmăresc ştirea de la respectivul post tv. Urmează un cadru cu prezidiul Congresului. Pe gura tuturor aproape obsesiv se aude cuvântul schimbare, dar ochii mei văd la prezidiu pe Adrian Năstase, pe Oana Niculescu-Mizil, Liviu Dragnea şi bineînţeles “Micul Titulescu”, “Micul Iliescu”, “Micul Năstase”, cum vreţi voi să îi ziceţi, ideea e că mereu va fi “mic”: Victor Ponta. Schimbarea propusă de social comunişti, pardon democraţi este garantată de Vanghelie( Oana Mizil este parlamentar de Sectorul 5 şi ca toţi candidaţii au purtat în campanie brandul “garantat Vanghelie”, garantată de Adrian Nastase, mai că mă pufneşte râsul. Mai lipsea părintele spiritual Ion “Ilici” Iliescu şi peisajul schimbării era total “garantat”.

După glumiţe şi bancuri :” Traiane nici nu ştii ce mic începi să fii” sau “ La Tsd sunt multe fete bune”, “micul” Ponta ţine un discurs “motivant”, alert, energic, făcînd referire la un mare erou de renume modial. Acesta este cel care le insuflă încredere tinerilor socialişti(a se citi comunişti) în 2010 şi îi conduce în lupta politică. El garantează schimbarea. El este cel care patronează spiritual această organizaţie. Probabil mă aşteptam aşa cum spuneam la începutul postării la nişte exemple de cultură, de emancipare de civilizaţie. Dar ca să închei în aceeaşi notă, nu pot să spun decît că am ramas din nou siderat când am auzi numele lui Che Guevara. Pentru cei care nu ştiu celebrul Che Guevara a fost unul din liderii revoluţiei cubaneze, revoluţie comunistă (acum încep să înţeleg identificarea ideologică). A participat şi totodată a comandat numeroase asasinate şi eliminări ale opozanţilor regimului Fidel Castro după ce acesta a cucerit puterea în Cuba. De asemenea, Che Guevara devine în 1959 comandatul închisorii Cabana. Timp de șase luni, între 2 ianuarie și 12 iunie 1959, au fost executați acolo cel puțin 156 de prizonieri, în majoritate politici. Documentele vremii, inclusiv declarații confidențiale făcute de Guevara, sugerează chiar câteva mii de victime. Conduce campanii revoluţionare comuniste în ţări din Asia, Africa precum şi America de Sud, campanii în care mii de oameni şi-au găsit moartea sub armele guerilelor conduse de el.

Aşadar tinerii social democraţi se asociază cu un criminal de război, un violator, criminal cu sange rece, care a fost ridicat la rang de exponent al schimbării pe tot mapamondul. Dacă mă aşteptam ca tinerii cu o cultura mai puţin sănătoasă să considere “cool” un tricou cu Che Guevara, nu pot spune decât că aveam alte aşteptări de la o organizaţie care se doreşte mai cu “şcoală”, care este un formator de opinie. Faptul că îşi trag identitatea de la un lider comunist spune totul. Faptul că sunt prezidaţi de foşti demnitari comunişti de asemenea. Păcat că în 2010 alternativa politica la calamitatea “democrat-liberala” din Romania, este un amalgam de comunism revoluţionar şi limbaj de ghetou . Nimic nobil până aici. Oare vom ajunge să dăm citate din Hitler, Stalin, Franco, Casto, Mao? Pe ei când îi ridicăm la rangul de “părinţi spirituali”?

Sper doar că nu vom ajunge să încingem din nou reţelele de telefonie în preajma alegerilor cu mesaje de genul “emigrez în Congo”, asa cum era în 2004.

Stil şi calitate

Sorin şi Eliza vă invită să le treceţi pragul:

Cum ar fi fost altfel?!

Ieri, 06.05.2010, s-au împlinit 6 luni de la un eveniment important în viaţa românilor. L-au instalat pe Traian Băsescu în al 2-lea mandat la Cotroceni. Culmea, anul de dictatură este al 6-lea. Dacă aş fi superstiţios aş putea face legătura 6,6,6.
Dar nu acesta este exerciţiul pe care vreau să vi-l supun atenţiei. Vreau să faceţi un exerciţiul de imaginaţie.Cum ar fi fost altfel? Şi pentru asta vin cu cateva stimulente.

Sursă foto

Leapşa

Traseul : Sorin-Andrei-Claudiu-Robert-Ştefan

1. Care a fost ultima carte pe care ai citit-o?

“Principele”- Niccolo Machiavelli (nu e chiar ultima, dar cele strict pentru uz didactic nu se pun)

2. Dacă ai putea să fii personaj într-o carte, ce personaj ai fi şi în ce carte?

Sherlock Holmes mi-aş dori să pot fi.

3. Care este cel mai frumos film pe care l-ai vazut până acum?

Aici e mai complicat. Mi-a placut Matrix (l-am văzut de vreo 3-4 ori), dar şi The Godfather sau Casino, Lord of the Rings, Avatar.

4. Care este cel mai frumos lucru care ţi s-a întâmplat săptamâna asta?

Încă mă mai gândesc…..

5. Spune-mi melodia ta de suflet, pe care o poţi asculta mereu fără să te saturi de ea

2 Pac- “Letter to my unborn child” si 2Pac- “Ghetto Gospel”

6. Unde ai locui un an întreg, departe de casa ta?

Biroul Oval, Casa Alba, nu mai reţin exact adresa acum :P

Aş vrea să ajung în Florida…dacă o să am posibilitatea.

Transmit cu încredere leapşa lui Răzvan.

3 8 3 2

Nu este o nouă tactică a unei echipe de fotbal, nu este nici un nou film (4,3,2) şi nici vreun număr cu tarif exagerat pentru a trimite un sms.

Aceste cifre simbolizează noile norme, pe care poliţia ieşeană trebuie să le îndeplinească: trei procese verbale pe tură, opt persoane legitimate pe noapte, trei infracţiuni depistate şi doi autori necunoscuţi pe lună.

Aşadar, dacă îi vedeţi pe stradă, nu fugiti de ei, întrebaţi-i doar dacă şi-au îndeplinit norma pe ziua în curs şi dacă le puteţi fi de folos cu ceva.

Detalii.